Cand ne-am intalnit prima data cu el aveam 15 ani. L-am primit cadou. Ne-am atasat din prima clipa de el…de un albastru inchis, cu bretelele negre si cu 2 buzunare in exterior, nici prea mare, nici prea mic.. se potrivea perfect. Din acea clipa ne-am dat seama ca vom fi impreuna pentru un timp indelungat( si asa a si fost).
Ca un prieten fidel ne-a urmat peste tot, unde eram noi era si el. Mereu in spatele nostru. Nu l-am considerat niciodata un accesoriu, nici macar o utilitate, ci mai degraba (cum ne placea noua sa-i spunem) un “membru” a familiei.
Anii au trecut, iar in ciuda faptului ca pe alocuri s-a mai degradat, cusaturile au inceput sa se destrame… nu am renuntat la el. Simteam ca daca am renunta la el, am trada simbolul prieteniei.
Astazi a sosit ziua despartirii.
Acum cateva zile, un nou rucsac si-a facut aparitia. Patratos, cu multe lacasuri, vizibile si mai putin vizibile… de un negru(aproape) abanos, purtand un nume convingator (”American Eagle”), inscriptionat cu rosu si alb pe fondul negru ne zambeste usor ironic dintr-un colt.
Am tot amanat momentul despartirii, folosind niste pretexte mai mult, sau mai putin banale. In cele din urma, dupa lungi dezbateri…am hotarit sa-l lasam pe acest vechi si fidel prieten sa se odihneasca.
Poate va intrebati cum poate un accesoriu sa devina atat de apropiat? nici noi nu putem raspunde la aceasta intrebare. Si nici nu vom incerca sa o facem. Pentru noi va ramane mereu un bun prieten…. “al3-lea metallifer”.
a 3 lea metallifer…
foarte tare,baieti! va pup :*:*
foarte tare!felicitari de la mine si de la alex!
aveti imaginatie si e si amuzant.eram suparata acum,dar mi-a revenit zambetul instantaneu.:)tineti-o tot asa!