Intrebari fara raspuns

Exista o sumedenie de intrebari, la care noi nu gasim raspunsul. Probabil nu odata v-ati intrebat ce a fost prima data: oul sau gaina? sigur v-ati pus macar odata intrebarea daca intr-adevar exista extraterestii sau daca pamantul e rotund si… cat de mare poate fi un ou mic(era o reclama). Sunt intrebari fara raspuns, sau cel putin, majoritatea dintre noi nu putem raspunde la aceste intrebari cu o certitudine maxima.

In acest post am insirat o serie de intrebari fara raspuns:

• Cate frunze are un copac?
• Cate fire de iarba sunt pe un camp?
• Cati copaci se afla intr-o padure?
• Cate fire de par avem pe cap?
• Cate stele sunt pe cer?
• Cate combinatii de culori putem deosebi cu ochiul liber?
• Ce viteza poate atinge sunetul? dar lumina?
• Cati pesti se afla intr-un ocean?

…si am ales sa insiram doar intrebari mai putin complicate! Vom reveni la aceasta problema in alt post!

Cugetarea zilei

“Toate culorile se inteleg in intuneric.”

(Francis Bacon)

Rucsacul din colt

   Cand ne-am intalnit prima data cu el aveam 15 ani. L-am primit cadou. Ne-am atasat din prima clipa de el…de un albastru inchis, cu bretelele negre si cu 2 buzunare in exterior, nici prea mare, nici prea mic.. se potrivea perfect. Din acea clipa ne-am dat seama ca vom fi impreuna pentru un timp indelungat( si asa a si fost).

Ca un prieten fidel ne-a urmat peste tot, unde eram noi era si el. Mereu in spatele nostru. Nu l-am considerat niciodata un accesoriu, nici macar o utilitate, ci mai degraba (cum ne placea noua sa-i spunem) un “membru” a familiei.

Anii au trecut, iar in ciuda faptului ca pe alocuri s-a mai degradat, cusaturile au inceput sa se destrame… nu am renuntat la el. Simteam ca daca am renunta la el, am trada simbolul prieteniei.

Astazi a sosit ziua despartirii.

Acum cateva zile, un nou rucsac si-a facut aparitia. Patratos, cu multe lacasuri, vizibile si mai putin vizibile… de un negru(aproape) abanos, purtand un nume convingator (“American Eagle”), inscriptionat cu rosu si alb pe fondul negru ne zambeste usor ironic dintr-un colt.

Am tot amanat momentul despartirii, folosind niste pretexte mai mult, sau mai putin banale. In cele din urma, dupa lungi dezbateri…am hotarit sa-l lasam pe acest vechi si fidel prieten  sa se odihneasca.

Poate va intrebati cum poate un accesoriu sa devina atat de apropiat? nici noi nu putem raspunde la aceasta intrebare. Si nici nu vom incerca sa o facem.  Pentru noi va ramane mereu un bun prieten…. “al3-lea metallifer”.

“Banca a2a, randul de la geam”

” Banca a 2 a,

Randul de la geam…

Priveam atenti la siluetele colegelor de clasa.

Pareau niste sculpturi ale maestrului Brancusi,

De diferite forme si culori,

Simetrice sau mai putin simetrice,

Construite parca, din diferite aliaje.

Posomorati, plictisiti de aceasta monotonie de zi cu zi

Doua fete completau o integrama,

In timp ce profu’ de Hidro-meteo

Ne povesteste despre brizele marine:

“- La latitudinile noastre, zona de litoral in care actioneaza briza marina nu depaseste 30-40 de kilometrii pe uscat si 10 pe apa…”

Neinteresati de aceste vagi informatii,

Trei baieti joaca Pocker in ultima banca,

Certandu-se si injurandu-se ca la usa cortului!

Iar noi  ascultam “Nothing else metters”…privind spre geam!

Si-n incheiere…

Cam asa se vede clasa XII h

Din banca a 2 a, randul de la geam…”

(Andrei si Cezar)