Cine-ar uita,
Cine-ar uita,
Farmecul strazii din copilarie?
Tu stii cu anii,
Castanii,pustanii,
Rufele-n curti,spanzurand pe-o franghie….
Vantul de-april,
Un plans de copil,
Si cand se-aude pe strazi,harmalaie,
Tu,din balcon,
Stii la sotron,
Care prieten mananca bataie….
Curtea e goala;
Vin anii de scoala.
Creta sotronului piere sub pasi.
Fotbalul,da,
Asta-I ceva:
Iata-te-acum printre inaintasi.
Fara ocoluri,
Stii cate goluri,
Intra in poarta la crucea de drum.
Apoi mai stii,
Si ce poezii
Scrie pe ascuns “back”-ul vostru acum.
Scoala se incheie,
Blonde tuleie,
Zilnic va cad barbateste sub brici.
O, vin apoi
Ani de razboi,
Cat de pustie ni-I strada pe-aici!
Iata ca sar;
Anul amar,
Fara sa-l las in uitare sa cada.
Unde te duci,
Codru de cruci….
O, cate lacrime iarasi pe strada!
Cati au venit,
Stol risipit…..
Strada ramane,- puii-si iau zborul.
Mult mai tarziu
Am sa va stiu,
Zborul cel mare suind cu poporul.
Nu la agape,
Suntem aproape
Ca-n tineretea parintilor mei:
…..spumele albe,
Ciocnet de halbe:
“vivat promotia douaze’ s’ trei!”
Vieti de vapaie
Isi intretaie
Caile aspre in mersul barbat.
Iata castanii,
Iata pustanii,
Iata-un pastel la muzeul de stat….
Stie orasul:
Inaintasul
Vechii echipe e pictor vestit.
Cel cu secretul.
“back”-ul, poetul,
In matematici un drum si-a gasit.
Boala isi cere
Bir de durere…..
Cine-opereaza? – un prieten intim?
…..sef de echipa,
Nu-n asa clipa,
Eu as fi vrut sa ne reintalnim…..
Ce-ati fi fost ieri?
Poate someri?
Poate roboti istovind la masina?
Ce-ati fi fost voi,
Dupa razboi,
Fara acest rasarit de lumina?
Poate, candva
Voi veti uita
Farmecul strazii din copilarie.
Insa oricand,
Orisice gand
Plin de aceasta-ntrebare va fie!
0 Responses to “Veronica Porumbacu „Cine-ar uita?””