Posts Tagged 'jurnalism'

Bulevardul media

Ora 7,00. Undeva în Balcani. Cofura rezistă.

– Tu cum vezi România? Mă trezesc întrebat într-o dimineaţă în staţia de tramvai. Brusc m-am blocat. O asemenea întrebare într-o asemenea dimineaţă. Încerc să bâjbâi ceva într-o română nici de mine cunoscută până în momentul în care observ că întrebarea nu îmi era adresată mie, ci unui cetaţean din dreapta mea. Respir uşurat că am scăpat din această situaţie penibilă. Mă urc în tramvaiul 101 şi aştept să mă ducă la destinaţie.

Mă tot gândesc de atunci cum văd eu România.

Într-o dimineaţă. O altă dimineaţă decât aceea în care am avut impresia că cineva m-a întrebat cum văd eu România, am avut o revelaţie. M-a trăznit revelaţia, m-a zbuciumat, mi-a ridicat părul de pe unghii. Coafura nu mai rezistă.

Eu văd România ca un oraş. Un oraş prăfuit, împodobit kichios cu marmura lui Videanu, cu tarabe pline de almanahele lu’ Vanghelie, care este. Un oraş dominat de curvele media. Cine sunt curvele media? le întâlneşti peste tot.

Le întâlneşti pe bulevardul Acasa Tv, te împiedici de ele pe trotuarul din partea dreaptă de pe strada Antena, numărul 1 sau le poţi întâlni pe arterele B1Tv, ProTv, Taraf Tv sau chiar TVR. Dar cel mai des le întâlneşti pe drumul naţional OTV.

Curvele media te excită şi în acelaşi timp te incită în fiecare seară de la ora 17,00, accesandu-te direct pe strada Antena, numărul 1, apoi te lasă cu pantalonii în vine urmărind reclame până la ora 23,00 când curvele media apar pe bulevardul Acasă Tv, dezgolite de sentimente şi inhibiţii. Când eşti cât pe ce să-ţi bagi…vorba vine, picioarele în ei moguli de presă, curvele media te lasă din nou nesatisfăcut, să urmăreşti reclame la CEC Bank şi la Ariel. În timp ce alergi cu telecomanda în mână trecând de străzi precum Etno TV, Favorit, CNN, Eurosport, Discovery Channel, TVR Cultural, ajungi în cele din urmă pe DN Otv, locul unde îţi poţi satisface orice dorinţă, orice fantezie murdară, curvele media îţi vor satisface toate fanteziile tale, chiar şi cele mai ascunse.

În tot acest timp deontologii, acele persoane obiective cu simţ de observaţie, strânşi toţi pe o stradă numită CNA, par mai degrabă nişte sisifi împotriva acestor curve media. Dar ce să-i faci într-o ţară în care totul este anormal? doar nu o să schimbe chiar ei versul românesc care spune că...noi nu suntem normali/ noi nu suntem normali/ura tărişoara mea/noi nu suntem normali.


Studentii jurnalisti colinda

Studentii anului II si prietenii, sectia Jurnalism din cadrul Facultatii de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii, Universitatea „Babes-Bolyai”, Cluj-Napoca, colinda…
Au interpretat: Silvia, Teodora, Andrei, Cezar, Horatiu, Iura, Iustin.
Fotografii: Irina
data: 16.12.2009

La Multi Ani Stefana!

la multi ani Stefana(ac)

Concert de colinde

Aseara(11.12.2008) a avut loc la Facultatea de Stiinte Politice, Administrative si ale Comunicarii din Cluj-Napoca un  „Concert de colinde”,  sustinut de studentii sectiei de jurnalism.

Concertul de colinde a ajuns anul acesta la a 3-a editie. Printre colindatori s-au numarat Rita Looij(studenta in anul 3, castigatoarea consursului national de muzica folk), Patricia Labou(Studenta in anul 2) si grupul de colindatori din anul 1(printre care ne-am aflat si NOI).

Frumoasele colinde cantate atat instrumental, cat si vocal de viitorii jurnalisti au reusit sa umple amfiteatrul Woodrow Wilson din incinta facultatii pana la refuz. Va asteptam si la anul, la cea de-a 4-a editie a concertului de craciun!

afis-colindeby-ac-ac

(Made by us)

Despre cum ne-am petrecut 25 de ore pe tren

                                                              Inconjurul Romaniei in 25 de ore…

…Invartim cheia de trei ori in usa garsonierei,ne impingem in usa si apasam yala sa vedem daca e intr-adevar inchisa. Apoi ne indepartam usor pe coridor pana la lift. Coborim la parter, verificam cutia postala, iar apoi ne indreptam spre gara. Ne urcam intr-un taxi…
 Coborim din taxi in fata garii si ne indreptam spre casa de bilete. Lume putina in gara(suntem in cursul saptamanii, probabil acesta este motivul…ne gandim noi).(…)
  Avem in mana 2 bilete cu destinatia Cluj-Napoca – Pojorita. La 9,12 isi face aparitia trenul accelerat Timisoara Nord-Iasi in gara. Cautam vagonul 6, ne urcam in tren, apoi ne asezam pe locurile 33, respectiv 37 si asteptam sa plecam. In compartimentul nostru au mai intrat doi studenti la arhitectura si un barbat de varsta a 2 a, despre care mai tarziu aveam sa aflam ca este un fost alcoolic, care incearca din rasputeri sa renunte la acest viciu. Pana ne-am facut confortabili, ne-am asezat bagajele, trenul era gata de plecare.
   Cu un scartait usor trenul se indeparta din ce in ce mai repede de gara, lasand in urma Clujul. Ne scoatem laptopul, punem netu’ mobil de la Vodafone si incepem sa vizionam „High school musical 2″(o comedie). Ne plictisim repede de film, noroc ca trenul a facut prima oprire in Gherla, asa ca am avut timp sa iesim la o tigara. In curand a inceput si conversatia in compartiment, pe diferite teme, de la sport pana la astrologie, politica, muzica, metoda prin care am reusit sa-i cunoastem mai bine pe „vecinii” de compartiment.
  Ora 12,30 ne prinde stationand in Ilva Mica. Tot atunci am aflat ca putin dupa aceasta localitate, in Lunca Ilvei calea ferata este blocata si nu vom mai putea ajunge la destinatia dorita pe acest traseu. Agitatia a inceput, oamenii au inceput sa se irite. In cele din urma isi fac aparitia si un echipaj al politiei TF si unul al politiei din localitate. Acestia au incercat sa pastreze calmul calatorilor si raspunzand pe cat posibil la intrebarile venite din partea oamenilor dezorientati, cu nervii la pamant. Intr-un tarziu vine si solutia celor de CFR, si anume, sa trimita trenul pe o ruta ocolitoare, deoarece problemele din  Lunca Ilvei nu se puteau remedia in acea seara.
  Conformati cu aceasta idee ne intoarcem inapoi la Beclean pe Somes pentru a o putea lua pe ruta ocolitoare. La ora 3,43 trenul ajunge in Beclean. O parte din calatori au preferat sa ramana la Beclean(probabil mergand pe idea ca o sa se poata deplasa spre destinatia dorita cu un alt mijloc de transport). Din Beclean trenul o ia pe o ruta ce duce la prima oprire, si anume, Saratelul(sau ceva de genu’). Orele au trecut si dimineata eram deja in judetul Harghita, cu o intarziere de 5 ore. Pe vreme ce trenul inainta spre o destinatie inca neaflata de calatori,(deoarece controlorii nu s-au sinchisit sa mai apara si sa ofere calatorilor informatii despre traseu)departe de geamul murdar al compartimentului, fulgi mari de zapada cadeau peste Harghita. Inaintand, totul devenea din ce in ce mai alb – case cu acoperisul plin de zapada, copacii si ei imbracati in alb, muntii acoperiti de plapuma aceea alba ce ne-o descriau Arghezi si Cosbuc in poemele lor.
 Datorita laptopului nostru ne-am putut da seama unde ne aflam, ce zone urmeaza sa mai „vizitam” si cat timp mai avem pana la destinatie. Desi viteza internetului era foarte slaba(eram intr-o zona care nu dispunea de acoperire 3g) am reusit sa salvam o harta rutiera a Romaniei, si in felul acesta ne-am putut orienta.
  De la Gheorghieni s-a ales o ruta, cel putin, ciudata, deoarece in loc sa se urmeze ruta spre Bicaz, Piatra-Neamt, Tg. Neamt si apoi Suceava, s-a ales o alta ruta prin M.Ciuc, Ghimes, Comanesti, Onesti, Adjud, Bacau, Roman, Pascani, si abia apoi Suceava.  In incercarea noastra nereusita de a cobori in Onesti sa ne luam mancare si racoritoare (deoarece conductorii trenului opreau in camp si stationau 20-30 de minute, din cauza ca se facea cruce cu un alt tren, pe care noi trebuia sa-l asteptam ca sa treaca, si apoi sa ne continuam noi drumul, iar in orasele mari, trenul oprea doar 1-2 minute), am fost nevoiti sa mai asteptam pana la Adjud, unde s-a schimbat locomotiva (pentru a nu stim cata oara).Se facuse deja ora 13,28 cand trenul parasea gara din Adjud indreptandu-se spre Bacau, iar noi eram in intarziere cu 11 ore, ceea ce ne facea sa ne pierdem rabdarea.
  Ora 15,03 ne prinde in camp. Extenuati de atata mers, plictisiti de „glasul rotilor de tren”, am scos doua carti(sa ne mai omorim timpul), printre care una era „Fara cap si fara coada”, de Mihai Gainusa(O carte pe care v-o recomandam). Intamplator, gasim un citat in cartea lui Gainusa care ne-a ramas intiparit…”pana la Dumnezeu, te-ntelegi cu sfintii”.
 Pentru a nu stim cata oara ne oprisem in camp, asa ca am profitat de ocazie sa mai facem cateva fotografii(in speranta ca vom scrie si o stire despre asta(desi, speranta ca vom fi primii care vor scrie despre asta ne disparuse dupa cele aproape 13 ore de intarziere). In vagonul 6, in care se afla si compartimentul nostru, puteai distinge mai multe genuri de oameni. In primul compartiment un preot care nu-si lasa cartea din mana, cateva compartimente mai incolo erau cateva batrane, intr-un altul mai multi muncitori, care probabil mergeau acasa.
  In compartimentul vecin am zarit o femeie intre 20-25 de ani, parul nu foarte lung, cu o dantura cel putin ciudata, care iesea pe coridor si fuma langa compartimentul preotului. Nici copii nu lipsesc din peisaj…la cateva compartimente distanta de noi se aflau doua mame; una dintre ele ne-a si ramas intiparita in memorie, din cauza tricoului pe care scria „I love to FCUK”(nu ne-a luat foarte mult sa ne dam seama de jocul de litere din ultimul cuvant), care avea un pusti foarte nazdravan.
 La 15,30 trenul ajunge in Pascani. Aici ne luam la revedere de la colegii de compartiment, ne luam bagajele si coboram pentu a lua legatura catre Suceava, deoarece trenul nostru se indrepta spre destinatia finala Iasi, asa ca a lasat cele trei vagoane care aveau destinatia Botosani in Pascani si si-a continuat traseul. Legatura spre Suceava avea sa  vina abia peste o ora si ceva, timp in care ne-am plimbat cu bagajele putin prin Pascani, in sensul ca am mers pana la cea mai apropiata banca pentru anumite operatiuni bancare.
  La 16,52 legatura noastra spre Suceava porneste, iar noi ardem de nerabdare sa ajungem acasa. In compartimentul nostru isi face aparitia o fata…din imbracamintea ei si din sunetele Heavy care-i ieseau din galenele mp4-ului ne-am dat seama ca este rockerita. Intre timp si-au mai facut aparitia si trei domni, usor trecuti de varsta a 2 a, care au adus mirosul „vinului de veresti”, dupa cum spuneau ei, in compartimentul nostru. Fata coboara in Burdujeni, acolo unde am coborit si noi, indusi in eroare de controlor. Ajunsi la biroul de informatii aflam ca legatura spre Campulung Moldovenesc pleaca din Itcani, asa ca fugim repede inapoi in tren si ne deplasam spre Itcani(Suceava Nord).
 Ajungem in Itcani la 18,07. Si aici a trebuit sa asteptam legatura spre Campulung Moldovenesc cca o ora, timp in care ne-am refugiat in sala friguroasa de asteptare a garii. Mai rasfoim un timp cartile si apare si trenul personal Suceava Nord-Campulung Moldovenesc. La 19,36 se aude fluierul impegatului de miscare, trenul se pune in miscare, iar noi suntem iar pe drum. Personalul ne aduce aminte de trenul cu care faceam noi naveta in timpul liceului, de prieteni, de cantarile pe care le faceam in tren…de liceu,de casa. In jurul orei 20,00 se aud primele acorduri de Pasarea Colibri. Desi eram in intarziere cu 18 ore, rapusi de oboseala, iar pleopele ni se inchideau incet, refrenurile  celor 4 Colibri ne-au tinut treji, si inca cu un chef nebun de viata. Ajungem in Campulung Moldovenesc la 21,28. Ne simteam aproape de casa(ca sa nu spunem acasa). Cu bagajele dupa noi, ne indreptam catre parcarea hotelului Zimbru, de unde luam un taxi(primul pe care l-am zarit) spre Pojorita. In cca 20 de minute am ajuns in Pojorita. Ii platim taximetristului, ne alegem cu o carte de vizita, apoi coboram. In sfarsit eram acasa. Scartaitul produs de adidasi(neinspirati sa ne luam bocancii de la Cluj) pe zapada asternuta pe straduta ce ne duce acasa si de vantul ce nu contenea sa stea, in cateva minute eram acasa. Deschidem usa,mergem direct in bucatarie… caldura ce venea din soba, iar mirosul ceaiului de musetel ne imbata de tot. Dupa 25 de ore de mers cu trenul, eram acasa, locul unde ne simtim noi cel mai bine.
 Din mica noastra patanie am invatat mai multe. Am invatat ca Romanica noastra mica e frumoasa, e grandioasa, e mirifica. In acelasi timp am desprins ideea ca e jale in anumite sectoare(si aici vorbim de CFR, o insitutie care a ajuns sub orice critica, nefiind in stare sa se mobilizeze in astfel de situatii. Mai rau este faptul ca, de obicei suntem ocupati sa dam spagi, sa primim spagi, sa ne interesam ce mai face capra vecinului(stati linistiti: si vecinul se intereseaza de capra noastra), iar genul de probleme cu care ne-am confruntat noi(daca ar fi numai asta) raman nerezolvate…si se pare ca nimanui nu-i pasa. Totusi noi ne bucuram ca am reusit sa vedem o mare parte din tarisoara noastra cu doar 25 de lei(pretul biletului Cluj-Napoca – Pojorita).Si nu in ultimul rand, am invatat ca nicaieri nu-i ca acasa!

(Cateva imagini din „Calatorie”)

dsc05688ac1   dsc05700ac   dsc05706ac

….

Again in bussines.

A trecut ceva timp de cand nu am postat nimic pe blog, si asta nu din cauza ca am fi trait intr-o monotonie vesnica sau din lipsa de idei, ci din contra, pentru ca am fost destul de ocupati in ultima perioada. In ultimul timp in vietile noastre s-au produs cateva schimbari. Va aduceti aminte ca vorbeam intr-un post(dilema de inceput de semestru) ca nu eram inca hotariti spre ce facultate sa ne indreptam. In cele din urma am ales facultatea de jurnalism din Cluj-Napoca, motiv pentru care ne-am si mutat in acest oras de cca o saptamana. Am parasit locul de bastina cu o oarecare tristete, deoarece am lasat acolo multe amintiri, am lasat familia, prietenii si toate acele lucruri care ne trezeau in fiecare dimineata pofta de viata.

   Revenim….

Dilema de inceput de semestru

Dorinta noastra de a experimenta noi orizonturi este nemarginita. De aceea…De ceva timp.. avem o mare dilema. Suntem total debusolati. Nu mai stim incotro sa mergem, spre ce facultate sa ne indreptam pasii, si asta pentru ca ne este foarte greu sa ne limitam asupra unui singur lucru, unui singur domeniu de activitate.

Initial, alegesem facultatea de  teatru si film, deoarece atat teatrul, cat si filmul (si aici includem actoria, regia, scenografia) au fost, sunt si vor ramane o mare pasiune pentru noi. Aveam de ales intre Facultatea de teatru si televiziune Cluj- Napoca, din cadrul universitatii Babes-Bolyai si Facultatea de film si televiziune Bucuresti. Desi, foarte putini au fost cei care ne-au incurajat spre acest domeniu si foarte multi cei care ne-au descurajat(din diverse motive) am continuat sa credem ca asta este ceea ce ne dorim!

O alta alternativa ar fi jurnalismul…un domeniu in care credem noi ca am face fata cu brio, deoarece putem spune ca avem anumite abilitati care ne indrepta spre jurnalism ! Si aici, am avut de ales intre Facultatea de jurnalism Cluj-Napoca, tot din cadrul universitatii Babes-Bolyai, Facultatea de jurnalism si Stiintele Comunicarii Bucuresti, din cadrul universitatii „Universitatea din Bucuresti” si Facultatea de jurnalism din  Iasi, din cadrul universitatii Alexandru Ioan Cuza.

O a 3 a alternativa si ultima(pana acum), ar fi Universitatea de Ecologie Bucuresti. Un atuu ar fi faptul ca am urmat(si inca il urmam) in cadrul Colegiului Silvic Bucovina, un profil de resurse naturale si protectia mediului, specializare Hidro-meteorolog.

Desi, poate nu pare o lista destul de incarcata, noua ne e foarte greu sa ne hotaram in privinta unui viitor(pe care, pana la urma-urmei, noi ni-l cladim cu mana noastra).

Pana atunci mai avem de trecut un hop, si anume BAC-ul… pe care speram sa-l trecem cu brio!!!!!!


metalliferii at Gmail.com
mai 2024
L M M J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  

Top click-uri

  • Niciunul

Blog Stats

  • 78.409 vizitatori
camere foto

Aboneaza-te la RSS

Adauga adresa ta de e-mail si primesti articolele de pe blog prin mail!

siteuldestirilogo

GTop.ro - tu unde te pozitionezi ?
Personal Blogs - Blog Catalog Blog Directory
Bloguri
Bloguri
Add to Technorati Favorites
Reprezint Bucovina in Recensamantul Bloggerilor
fotografiac

IACmedia News