Romanie, rup inima-n tine!

” Ora 2,00 am. Ne zgaiam la doua cesti de cafea, amuzandu-ne teribil de formele acestora. Jos, in fata blocului, a oprit o masina. Si-a deschis larg portierele, si in linistea noptii – 3 manelisti – au incins o mica petrecere. Din difuzoarele masinii – probabil un BMW din anii ’70 – un manelist racit vocifera mahnit ceva cu privire la fericire, bani, ura si dusmani. In toiul petrecerii, manelistii adusi la extaz de versurile, de o profunzime neasemanatoare – ce-i drept! incitati si satisfacuti pe deplin de muzicalitatea sunetelor ce ieseau din difuzoarele masinii – au fost dintr-o data treziti la realitate de o cucoana  – dupa timbrul vocii – de 30-35 de ani, ce locuia intr-un bloc de garsoniere, de pe strada vecina.

– Futu-va Dumnezeii mamii voastre de cretini ordinari, stingeti cacatul ala de muzica ca va omor! se auzii dintr-o data, spulberand voluptatea noptii, oprind in loc orice murmur, orice sonata trista a acelei nopti – pana atunci, deranjata doar de petrecerea manelistilor. Au incremenit murmurii copacilor – abia infloriti, au incremenit si televizoarele insomniacilor, au incremenit si manelistii, au incremenit si difuzoarele masinii.

In cateva minute  totul a revenit la normal. Scena, parca scoasa de la montajul unui film romanesc prost, parea demult apusa. Am ramas zgaiindu-ne la cestile de cafea”.

Motto: „Pana la Dumnezeu, te-ntelegi cu sfintii”.

Draga Romanie,

Aceasta scrisoare ti-o dedicam tie. Patria in care ne-am nascut, pe meleagurile careia am crescut, locul unde ne-am petrecut copilaria, adolescenta, drumurile pe care le-am batut, locurile care le-am vazut, padurile ce le-am cutreierat, muntii pe care am cantat.

Ne-am saturat, draga Romanie. Ne-am saturat de tot ce-ai reusit sa aduni in tine. Ne-am saturat de manelisti, cu lanturi groase de aur la gat, ne-am saturat de cretinismul lor, de jeep-urile lor aduse din Germania si Italia, de cei 20 de euro pe care-i falfaie la  taraba de ziare.

Ne-am saturat de asa-zisii „intelectuali”, care nu au citit in intreaga lor existenta petrecuta in tine, nici macar 3 carti, dar care au curajul si neobrazarea sa apara la diferite talk-show-uri si sa vorbeasca tampeniile pamantului. Sa te ocarasca, draga Romanie. Sa faulteze grosolan limba romana, nepasandu-le de nimeni si de nimic.

Ne-am saturat de guvernantii tai, Romanie. Ne-am saturat de sistemul guvernamental prost si indobitocit prin care ne conduc, draga Romanie. Ne-am saturat sa privim in toate directiile, si privelistea sa ne inspire mila. Mila de tine, de batrani – vazandu-i cum mor in spitale jegoase, cu un personal si mai jegos, neadministrandu-le nimeni-acestor batrani-nici macar un ser de algocalmin. Ne e mila de tinerii care nu mai au niciun viitor in Tine, din cauza unor mizerabili, care au impresia ca joaca tara asta la barbut. Ne e mila….

Ne-am saturat de toti nespalatii si de toti dobitocii, care te fac de rusine, in primul rand pe tine, Draga Romania. Am ajuns sa fim cunoscuti drept cel mai raios neam si sa ne fie rusine si teama sa spunem ca suntem romani, ca suntem ai tai, draga Romanie.

Ne-am saturat de hoti, de curve, de cretini…ne-am saturat, draga Romanie, de tot ce-ai adapostit in tine!

„Un orasel de provincie. Soarele incepuse sa apuna, lasand o umbra incandescenta sub linia de orizont. Ne plimbam bezmetici pe strada, ochind cu obiectivul aparatului foto tot ceea ce ne trezea interes. Deasupra unei cofetarii -intr-un timp apus foarte renumita, acum o bodega de ultima speta – se ridica un bloc de patru etaje. La ultimul etaj, doua doamne. Nevasta si Soacra.

– Ionele! striga nevasta. Sa nu uiti de margarina, Ionele.

– Ionele! „Unirea”, Ionele, mama! Striga si soacra, de peste umarul ficei sale….”

Intalniri Bucovinene 2009 – Galerie foto

„Intalniri Bucovinene” editia XX 2009. Galerie foto. Ziua a3-a.

Click pe imagini pentru a vizualiza

Intalniri Bucovinene la Campulung Moldovenesc

Veselie, caldura si multa muzica. De toate acestea vor avea parte cei prezenti in acest weekend la Campulung Moldovenesc.  Astazi s-a dat startul celei de-a XXa editia a festivalului-concurs international de folclor „Intalniri Bucovinene”.

Peste 150 de ansambluri folclorice din 5 tari vor putea fi vazute in acest weekend la Campulung Moldovenesc, la cea de-a XXa editia a festivalului-concurs international de folclor „Intalniri Bucovinene”. Deschiderea oficiala a manifestatiei a avut loc astazi  de la ora 18,00 printr-o parada prin centrul orasului. Pe langa ansamblurile folclorice, in cadrul festivalului vor sustine recitaluri mai multi artisti de muzica populara, printre care Viorica Macovei, Calin Bratianu si castigatorii concursului „Mostenitorii” – Angelica Flutur, Alexandru Bradatan si Ancuta Corlatan.

Festivalul a luat nastere in 1990 la Jastrowie-Polonia si  isi propune sa promoveze traditiile si obiceiurile din Bucovina. De asemenea, festivalul isi mai doreste sa reuneasca bucovinenii de pretutindeni.

Galerie foto – prima zi

Baniciu, Kappl si Semnal M la zilele Humorului 2009 – Galerie foto

Menestreli, in muntii Dorunei – Galerie foto

Menestreli, in muntii Dorunei

 Festivalul-concurs de muzica Folk „La Suceava in cetate” a ajuns la cea de-a 2-a editie. Anul acesta festivalul se va desfasura „in deplasare”,  in orasul-statiune Vatra-Dornei, in perioada 26-28 iunie sub genericul „menestreli, in muntii Dorunei”. Manifestarea este organizata de Consiliul judetean Suceava, prin intermediul institutiilor sale de cultura, Centrul judetean pentru Conservarea si Promovarea culturii traditionale si Complexul Muzeal al Bucovinei. Pe langa concurenti, pe scena amplasata pe esplanada din centrul orasului, vor urca nume sonore ale muzicii folk romanesti, precum Dinu Olarasu, Ovidiu Mihailescu, Mihaela Popescu, Daniel Iancu, Eugen Avram, Marius Matache, Paul Arva, Madalina Amon si trupa Tapinarii, acestia fiind si membrii juriului.

Festivalul-concurs „La Suceava in Cetate” isi propune ca  fiecare editie sa se desfasoare intr-un alt oras bucovinean. De asemenea, sase din membrii juriului impreuna cu Nicu Alifantis vor sustine recitaluri si in cadrul zilelor Sucevei, pe data de 25 iunie.

La Multi Ani Stefana!

Ora pamantului 2009

Arata ca iti pasa!
In data de 28 Martie intre orele 20,30-21,30 stinge lumina.
Si tu poti salva planeta!

Ceea ce a inceput in luna Martie a anului 2007 in orasul australian Sydney, cand peste 2 milioane de oameni au luat initiativa si au stins pentru o ora lumina, luand astfel o pozitie simbolica impotriva incalzirii globale, s-a transformat intr-un eveniment de ordin mondial, astfel ca in anul 2008 alaturi de orasul Sydney s-au alaturat in lupta impotriva incalzirii globale si alte orase din intreaga lume.
Pe 28 Martie 2009 peste 1000 de orase si aproximativ un miliard de oameni de pe intregul mapamond sunt asteptati sa participe la „Ora pamantului”, un eveniment international care are ca scop sensibilizarea utilizatorilor de energie electrica fata de problema dioxidului de carbon emis in atmosfera la producerea energiei electrice. Ora pamantului consta in stingerea luminii si oprirea aparatelor electrocasnice timp de o ora.
Nici Romania nu a ramas indiferenta la aceasta actiune. Mai multe orase din tara au luat initiativa si vor stinge lumina timp de 60 de minute. Printre aceste orase se numara municipiul Bucuresti, Cluj-Napoca, Botosani, Tulcea, Suceava etc. De asemenea, multe companii si-au anuntat implicarea in acest eveniment.
Si tu poti sa contribui la salvarea planetei. Pentru 60 de minute poti sa te lipsesti de laptop, de telefonul mobil, de televizor sau de cuptorul cu microunde. . Arata ca iti pasa. Turn off the light

Uita-te ce impact a avut Ora Pamantului in lume!

Reclama „Ora pamantului” in Romania

Pentru mai multe detalii accesati si urmatoarele site-uri:
Orapamantului.ro
Orapamantului.com
Earthour.org

Deasemenea, poti vedea si ce persoane publice si-au anuntat implicarea in acest eveniment.Aici.

Semnal M si Ducu Bertzi la Vatra-Dornei

Vineri seara(30.01.2009) cei prezenti la serbarile zapezii de la Vatra-Dornei au avut parte de o seara cu totul si cu totul speciala. Pe scena amplasata la poalele Dealului Negru au urcat nume sonore a muzicii romanesti, precum bine-cunoscutul cantautor de muzica folk Ducu Bertzi si trupa clujeana Semnal M. Daca Ducu Bertzi a incalzit multimea cu melodii ca M-am indragostit numai de ea, Cand s-o-mpartit norocu’, Daca tu sau Suflet fara chei, cetarasii de la Cluj, trupa Semnal M a incantat publicul cu melodii ca La fereastra ta, Spune-mi cine esti, Primavara romaneasca, Descult  in iarba si Bal la Apahida.

Alaturi de acestia pe scena serbarilor zapezii a mai urcat  Anda Adam.

Pentru cea de-a 26-a editie a serbarilor zapezii la Vatra-Dornei organizatorii au pregatit 3 wekend-uri de distractie, atat pentru cetatenii orasului, cat si pentru turistii veniti la Vatra-Dornei si in imprejurimi. Sambata seara(31.01.2009) distractia a fost intretinuta de Bordo, Dj Project si clujenii de la Desperado.

Pentru Weekendul viitor organizatorii mizeaza pe buna dispozitie oferita de artisti ca Andreea Balan, Simplu, Fly Project, Giulia, Animal X si, ca show-ul sa fie complet, organizatorii promit si un concert de muzica rock sustinut de o alta trupa clujeana, si anume, Luna Amara.

Ducu Bertzi – M-am indragostit numai de ea

Ducu Bertzi- Cand s-o-mpartit norocu’

Semnal M – Spune-mi cine esti

Vizionare placuta!

Despre cum ne-am petrecut 25 de ore pe tren

                                                              Inconjurul Romaniei in 25 de ore…

…Invartim cheia de trei ori in usa garsonierei,ne impingem in usa si apasam yala sa vedem daca e intr-adevar inchisa. Apoi ne indepartam usor pe coridor pana la lift. Coborim la parter, verificam cutia postala, iar apoi ne indreptam spre gara. Ne urcam intr-un taxi…
 Coborim din taxi in fata garii si ne indreptam spre casa de bilete. Lume putina in gara(suntem in cursul saptamanii, probabil acesta este motivul…ne gandim noi).(…)
  Avem in mana 2 bilete cu destinatia Cluj-Napoca – Pojorita. La 9,12 isi face aparitia trenul accelerat Timisoara Nord-Iasi in gara. Cautam vagonul 6, ne urcam in tren, apoi ne asezam pe locurile 33, respectiv 37 si asteptam sa plecam. In compartimentul nostru au mai intrat doi studenti la arhitectura si un barbat de varsta a 2 a, despre care mai tarziu aveam sa aflam ca este un fost alcoolic, care incearca din rasputeri sa renunte la acest viciu. Pana ne-am facut confortabili, ne-am asezat bagajele, trenul era gata de plecare.
   Cu un scartait usor trenul se indeparta din ce in ce mai repede de gara, lasand in urma Clujul. Ne scoatem laptopul, punem netu’ mobil de la Vodafone si incepem sa vizionam „High school musical 2″(o comedie). Ne plictisim repede de film, noroc ca trenul a facut prima oprire in Gherla, asa ca am avut timp sa iesim la o tigara. In curand a inceput si conversatia in compartiment, pe diferite teme, de la sport pana la astrologie, politica, muzica, metoda prin care am reusit sa-i cunoastem mai bine pe „vecinii” de compartiment.
  Ora 12,30 ne prinde stationand in Ilva Mica. Tot atunci am aflat ca putin dupa aceasta localitate, in Lunca Ilvei calea ferata este blocata si nu vom mai putea ajunge la destinatia dorita pe acest traseu. Agitatia a inceput, oamenii au inceput sa se irite. In cele din urma isi fac aparitia si un echipaj al politiei TF si unul al politiei din localitate. Acestia au incercat sa pastreze calmul calatorilor si raspunzand pe cat posibil la intrebarile venite din partea oamenilor dezorientati, cu nervii la pamant. Intr-un tarziu vine si solutia celor de CFR, si anume, sa trimita trenul pe o ruta ocolitoare, deoarece problemele din  Lunca Ilvei nu se puteau remedia in acea seara.
  Conformati cu aceasta idee ne intoarcem inapoi la Beclean pe Somes pentru a o putea lua pe ruta ocolitoare. La ora 3,43 trenul ajunge in Beclean. O parte din calatori au preferat sa ramana la Beclean(probabil mergand pe idea ca o sa se poata deplasa spre destinatia dorita cu un alt mijloc de transport). Din Beclean trenul o ia pe o ruta ce duce la prima oprire, si anume, Saratelul(sau ceva de genu’). Orele au trecut si dimineata eram deja in judetul Harghita, cu o intarziere de 5 ore. Pe vreme ce trenul inainta spre o destinatie inca neaflata de calatori,(deoarece controlorii nu s-au sinchisit sa mai apara si sa ofere calatorilor informatii despre traseu)departe de geamul murdar al compartimentului, fulgi mari de zapada cadeau peste Harghita. Inaintand, totul devenea din ce in ce mai alb – case cu acoperisul plin de zapada, copacii si ei imbracati in alb, muntii acoperiti de plapuma aceea alba ce ne-o descriau Arghezi si Cosbuc in poemele lor.
 Datorita laptopului nostru ne-am putut da seama unde ne aflam, ce zone urmeaza sa mai „vizitam” si cat timp mai avem pana la destinatie. Desi viteza internetului era foarte slaba(eram intr-o zona care nu dispunea de acoperire 3g) am reusit sa salvam o harta rutiera a Romaniei, si in felul acesta ne-am putut orienta.
  De la Gheorghieni s-a ales o ruta, cel putin, ciudata, deoarece in loc sa se urmeze ruta spre Bicaz, Piatra-Neamt, Tg. Neamt si apoi Suceava, s-a ales o alta ruta prin M.Ciuc, Ghimes, Comanesti, Onesti, Adjud, Bacau, Roman, Pascani, si abia apoi Suceava.  In incercarea noastra nereusita de a cobori in Onesti sa ne luam mancare si racoritoare (deoarece conductorii trenului opreau in camp si stationau 20-30 de minute, din cauza ca se facea cruce cu un alt tren, pe care noi trebuia sa-l asteptam ca sa treaca, si apoi sa ne continuam noi drumul, iar in orasele mari, trenul oprea doar 1-2 minute), am fost nevoiti sa mai asteptam pana la Adjud, unde s-a schimbat locomotiva (pentru a nu stim cata oara).Se facuse deja ora 13,28 cand trenul parasea gara din Adjud indreptandu-se spre Bacau, iar noi eram in intarziere cu 11 ore, ceea ce ne facea sa ne pierdem rabdarea.
  Ora 15,03 ne prinde in camp. Extenuati de atata mers, plictisiti de „glasul rotilor de tren”, am scos doua carti(sa ne mai omorim timpul), printre care una era „Fara cap si fara coada”, de Mihai Gainusa(O carte pe care v-o recomandam). Intamplator, gasim un citat in cartea lui Gainusa care ne-a ramas intiparit…”pana la Dumnezeu, te-ntelegi cu sfintii”.
 Pentru a nu stim cata oara ne oprisem in camp, asa ca am profitat de ocazie sa mai facem cateva fotografii(in speranta ca vom scrie si o stire despre asta(desi, speranta ca vom fi primii care vor scrie despre asta ne disparuse dupa cele aproape 13 ore de intarziere). In vagonul 6, in care se afla si compartimentul nostru, puteai distinge mai multe genuri de oameni. In primul compartiment un preot care nu-si lasa cartea din mana, cateva compartimente mai incolo erau cateva batrane, intr-un altul mai multi muncitori, care probabil mergeau acasa.
  In compartimentul vecin am zarit o femeie intre 20-25 de ani, parul nu foarte lung, cu o dantura cel putin ciudata, care iesea pe coridor si fuma langa compartimentul preotului. Nici copii nu lipsesc din peisaj…la cateva compartimente distanta de noi se aflau doua mame; una dintre ele ne-a si ramas intiparita in memorie, din cauza tricoului pe care scria „I love to FCUK”(nu ne-a luat foarte mult sa ne dam seama de jocul de litere din ultimul cuvant), care avea un pusti foarte nazdravan.
 La 15,30 trenul ajunge in Pascani. Aici ne luam la revedere de la colegii de compartiment, ne luam bagajele si coboram pentu a lua legatura catre Suceava, deoarece trenul nostru se indrepta spre destinatia finala Iasi, asa ca a lasat cele trei vagoane care aveau destinatia Botosani in Pascani si si-a continuat traseul. Legatura spre Suceava avea sa  vina abia peste o ora si ceva, timp in care ne-am plimbat cu bagajele putin prin Pascani, in sensul ca am mers pana la cea mai apropiata banca pentru anumite operatiuni bancare.
  La 16,52 legatura noastra spre Suceava porneste, iar noi ardem de nerabdare sa ajungem acasa. In compartimentul nostru isi face aparitia o fata…din imbracamintea ei si din sunetele Heavy care-i ieseau din galenele mp4-ului ne-am dat seama ca este rockerita. Intre timp si-au mai facut aparitia si trei domni, usor trecuti de varsta a 2 a, care au adus mirosul „vinului de veresti”, dupa cum spuneau ei, in compartimentul nostru. Fata coboara in Burdujeni, acolo unde am coborit si noi, indusi in eroare de controlor. Ajunsi la biroul de informatii aflam ca legatura spre Campulung Moldovenesc pleaca din Itcani, asa ca fugim repede inapoi in tren si ne deplasam spre Itcani(Suceava Nord).
 Ajungem in Itcani la 18,07. Si aici a trebuit sa asteptam legatura spre Campulung Moldovenesc cca o ora, timp in care ne-am refugiat in sala friguroasa de asteptare a garii. Mai rasfoim un timp cartile si apare si trenul personal Suceava Nord-Campulung Moldovenesc. La 19,36 se aude fluierul impegatului de miscare, trenul se pune in miscare, iar noi suntem iar pe drum. Personalul ne aduce aminte de trenul cu care faceam noi naveta in timpul liceului, de prieteni, de cantarile pe care le faceam in tren…de liceu,de casa. In jurul orei 20,00 se aud primele acorduri de Pasarea Colibri. Desi eram in intarziere cu 18 ore, rapusi de oboseala, iar pleopele ni se inchideau incet, refrenurile  celor 4 Colibri ne-au tinut treji, si inca cu un chef nebun de viata. Ajungem in Campulung Moldovenesc la 21,28. Ne simteam aproape de casa(ca sa nu spunem acasa). Cu bagajele dupa noi, ne indreptam catre parcarea hotelului Zimbru, de unde luam un taxi(primul pe care l-am zarit) spre Pojorita. In cca 20 de minute am ajuns in Pojorita. Ii platim taximetristului, ne alegem cu o carte de vizita, apoi coboram. In sfarsit eram acasa. Scartaitul produs de adidasi(neinspirati sa ne luam bocancii de la Cluj) pe zapada asternuta pe straduta ce ne duce acasa si de vantul ce nu contenea sa stea, in cateva minute eram acasa. Deschidem usa,mergem direct in bucatarie… caldura ce venea din soba, iar mirosul ceaiului de musetel ne imbata de tot. Dupa 25 de ore de mers cu trenul, eram acasa, locul unde ne simtim noi cel mai bine.
 Din mica noastra patanie am invatat mai multe. Am invatat ca Romanica noastra mica e frumoasa, e grandioasa, e mirifica. In acelasi timp am desprins ideea ca e jale in anumite sectoare(si aici vorbim de CFR, o insitutie care a ajuns sub orice critica, nefiind in stare sa se mobilizeze in astfel de situatii. Mai rau este faptul ca, de obicei suntem ocupati sa dam spagi, sa primim spagi, sa ne interesam ce mai face capra vecinului(stati linistiti: si vecinul se intereseaza de capra noastra), iar genul de probleme cu care ne-am confruntat noi(daca ar fi numai asta) raman nerezolvate…si se pare ca nimanui nu-i pasa. Totusi noi ne bucuram ca am reusit sa vedem o mare parte din tarisoara noastra cu doar 25 de lei(pretul biletului Cluj-Napoca – Pojorita).Si nu in ultimul rand, am invatat ca nicaieri nu-i ca acasa!

(Cateva imagini din „Calatorie”)