Nuntă mută, primul film a lui Horaţiu Mălăele în calitate de regizor este o comedie tragico-dramatico-romantică care atrage atât prin tragicul situaţiei, cât şi prin umorul debordant pe care Mălăele îl construieşte cu ajutorul personajelor, situaţiilor în care aceştia sunt puşi, dar şi prin accentuarea stărilor balcanice ale personajelor.
Nuntă mută, apărut în 2008, este un film care s-a bucurat atât de o distribuţie de excepţie, având ca protagonişti pe Alexandru Potocean şi pe Meda Victor, iar în rolurile secundare mari actori ai filmului românesc, printre care Victor Rebenciuc, Tamara Buciuceanu, Valentin Teodosiu, Alexandru Bindea, George Mihăiţă, Mihai Constantin, George Ivaşcu şi alţii, căt şi de o echipă tehnică, cu Horaţiu Mălăele ca regizor, Adrian Lustig, scenarist, directorul de imagine, Vivi Drăgan, iar ca echipa să fie completă, muzica a fost asigurată de Alexandru Andrieş.
Filmul spune o întâmplare reală petrecută într-un sat din România în primăvara anului 1953. Pentru a se menţine ideea de poveste, filmul începe când o echipă de jurnalişti ajung într-un sat izolat, o ruină a socialismului, în căutarea unor poveşti paranormale. Ajunşi la faţa locului, aceştia descoperă straniul acestei zone. Primarul va fi cel care le va spune această poveste. Acţiunea povestirii se învârte în jurul a doi tineri, Iancu şi Mara, care urmează să se căsătorească. Treburile se complică atunci când în ziua nunţii doi tovarăşi trimişi de la judeţ vin să vestească moartea „părintelui” socialismului, Iosif Vissarionovici Stalin şi să anunţe decretul prin care se instaurau şapte zile de doliu internaţional. Asta nu ar fi fost nimic, pentru că oricum sătenii nu erau foarte interesaţi de ceea ce se întâmpla în afara comunităţii lor, dar cele şapte zile de doliu presupuneau interzicerea oricărei manifestări de sărbătoare, cum ar fi meciurile de fotbal, botezurile, şi nu în ultimul rând, nunţile. Sătenii însă nu s-au conformat cu ideea de doliu si a contramandării nunţii, iar după plecarea soldaţiilor de la judeţ, aceştia s-au strâns cu toţii în casa socrului mic pentru a-şi continua petrecerea. Numai că petrecerea s-a transformat într-o nuntă mută, cu lăutarii mimând muzica, cu tot felul de cârpe puse în jurul paharelor şi a sticlelor pentru a nu face zgomot, iar copiii legaţi la gură pentru a nu face gălăgie. Tragicul si, în acelaşi timp umorul negru, al acestei situaţii o face pe mireasă să izbucnească în plâns, probabil gândindu-se că nu aşa îşi imaginase ea ziua în care va deveni soţie. Înduplecat de tristeţea ficei sale, socrul mic dă poruncă tuturor să înceapă petrecerea în adevăratul sens al cuvântului. Numai că petrecerea s-a sfârşit aşa cum a şi început: tragic. Soldaţii ruşi întră cu tancul peste meseni, împuşcându-l pe socrul mic, iar pe ceilalţi bărbaţi luându-i cu ei, singurul bărbat care a rămas în sat fiind Gogoană Jr., fiul primarului de atunci şi actualul primar al satului.
Filmul se încheie tot cu echipa de filmare venită în acest sat pentru a găsi o poveste paranormală. Aceştia îi iau un interviu unei bătrâne, care se dovedeşte a fi chiar Mara, mireasa care a avut parte de o nuntă mută.
Filmul uneşte trăsăturile filmului tragic, dramatic, în acelaşi timp cu trăsăturile comediei, umorului negru, dar şi a supra-realismului, dat fiind apariţia fantomei sau a profesorului care a reuşit să zboare. Horaţiu Mălaele declara despre propriul său film următoarele: „Cred că umanitatea datorează prezentului măcar pentru a înlătura mirarea şi uluiala, explicaţii, fie ele şi cinematografice, despre rănile de pe trupul trecutului, pentru ca niciodată ,, somnul naţiuniilor” să nu mai nască asemenea situaţii monstruase. Îmi propun un film care să vorbeasca lumii, cu duioşie şi romantism despre dragoste într-un spaţiu născator de veşnicie. Îmi propun un film care să vorbească lumii despre dictatura şi consecinţele ei în plan comunitar şi, respectiv, familial. Va fi un film despre viaţă, moarte şi Adevăr. Va fi un film cu mult umor.
Nuntă mută este un film care, după cum speră însăşi regizorul acestuia, o producţie care poate fi văzută, înţeleasă, dar şi plăcută în egală măsură, batranului si copilului, prostului si inteleptului, profanului si initiatului.
Filmul este o coproducţie Castel Film-Agat films & Cie (Franta) – Samsa Films (Luxemburg), cu sprijinul Centrului National al Cinematografiei.
